Noutăţi Cartea românească

In romanul Muscind din moarte ca din ciocolata, Cela Varlam isi asuma trairea insuportabilului, pentru a da glas unui avertisment adresat intregii omeniri.

 

O scena de o violenta halucinanta deschide paginile acestei carti. Istria. Locuitorii unui sat istro-roman, comunitate din care fac parte preadolescenta Ena si familia ei, sint ridicati, intr-o noapte, de un comando sirbesc, care-i transporta intr-o zona carstica, unde sint impuscati si/sau impinsi in crevasele abisale ale locului. Erau anii cind armata lui Tito trecuse la purificari etnice, recurgind la metode asemanatoare cu cele ale fostului ocupant.

Intre Ena si Filip, ofiterul titoist, seful comandoului ucigas, dar si salvatorul fetei, se dezlantuie o iubire ravasitoare, in care victima si calaul traverseaza, dupa terminarea razboiului, imbratisati sau macinati de strigate si despartiri, drama comunitatilor din sud-estul european.

Exodul oamenilor de oriunde spre lagarele de refugiati din Europa, incercind sa scape de tavalugul „vremurilor noi”, destinele celor din spatele sirmelor ghimpate, care decid ca si-au gasit acolo caminul, pun impreuna toate personajele romanului intr-o constructie ce nu-si gaseste analog in proza romaneasca actuala.

                                          .....................

„Poemele din volumul de fata sint rezultatul unei introspectii lirice urmind firul rosu al existentei mele, sint rezultatul zbaterilor mele launtrice privite din perspectiva unei poetici mature.

Ochi haituiti de tradare este un titlu inspirat de locul meu de munca; sint referent cultural sportiv la ANR Bihor-Salaj din 1990. Ochii orbilor, haituiti de tradarile sortii, duc lumina interioara spre virful degetelor si ii ajuta sa citeasca in Braille paginile destinate doar vazatorilor. Acesti ochi ma urmaresc de 25 de ani, de cind le sint salariat si prieten. Domniile lor au o parte din vina care a dus la scrierea acestui volum. Cealalta parte revine plaiurilor mele natale, Petidului meu drag, si experientelor citadine de mai tirziu, experiente care m-au condus spre cea mai extraordinara descoperire: terapia sufleteasca daruita de cuvinte si prin cuvinte. In concluzie, de scrierea acestui volum se fac vinovati: viata, muza si pegasul.” (Gheorghe Vidican)

 

„Poezia lui Gheorghe Vidican nedumereste si deruteaza. Expresie a unui sentimental reprimat, pare ca nu vrea sa dezvaluie limpede ceva, pentru ca ea insasi nu stie ce sa dezvaluie din lumea pe care o exploreaza. Tatoneaza. Scriitura poematica suprapune doua stiluri disjuncte, in palimpsest: unul clar in profunzime, altul confuz la suprafata. Poemul arata ca desenul naiv, bine conturat in prima instanta, al unui copil (un vapor, un copac, o pisica), desen peste care mina suparata si nervoasa a aceluiasi autor a mizgalit linii dezordonate, pentru ca e nemultumit de tradarea textului sau pentru a ascunde ce a vrut sa arate sau sa spuna, ca sa nu fie acuzat de simplitate si directete in exprimare. Sintaxa suprarealista a disparitatilor e prima vizibila. Desenul din profunzime nu se vede intotdeauna la prima lectura din cauza hasurilor. Fluxul imaginilor fulgurante se inregistreaza pe pelicula versului lung ca o suita de secvente ce se succeda derutant, reziduuri ale unei realitati sparte in cioburi.

In fata cititorului se perinda halucinant fantasme din lumi diferite, care trec unele pe linga altele sau se ciocnesc. Daca spectacolul este nelinistitor sau placut, ramine sa decida privitorul, in functie de ceea ce vede, de ceea ce simte sau de ceea ce intelege. Daca intelege. Poezia lui Gheorghe Vidican are nevoie de un cititor devotat si perseverent.” (Ion Simut)

Andra, o fata frumoasa, poeta, Bamby, iubitul ei, Alex, patronul ei, si Ling, un om de afaceri controversat, sint prinsi in angrenajul lumii marketinguluisi advertisingului, o lume a contractelor incheiate pe sume astronomice, unde valoarea fiintelor umane se inscrie, dupa caz, la profit sau pierderi. Intrata in virtejul lumii corporatiste, cu filozofia si valorile ei proactive, pe care le imbratiseaza cu naivitate si entuziasm, Andra devine un obiect de schimb, o clauza vie la un contract dubios de publicitate.
Romanul Stefaniei Mihalache are in vedere nu numai radiografierea valorilor corporatiste in versiunea lor standard, preluata de la marile corporatii vestice, ci, mai ales, combinatia adesea gregara, cind nu de-a dreptul periculoasa, dintre acestea si spiritul „descurcaret“, esentialmente corupt, dimbovitean. Cartea spune povestea unor experiente care in Romania nu si-au gasit drumul fictional prezent deja in literatura contemporana central-est-europeana – acea literatura a tinerilor care au detectat repede falsurile din spatele sistemului corporatist primit la pachet si potentialitatile acestuia de a face victime.
Poemele secretarei este un roman-avertisment adresat unei intregi generatii – tinere, ambitioase si naive, usor manipulabile de catre cei care au facut si fac jocurile.

„Stefania Mihalache a scris cartea la care viseaza orice literat care incearca sa-si pastreze sinele literar in lumea publicitatii, literat care se ascunde citeodata in costumul regulamentar al unei asistente dragute. O face cu aceeasi finete din cartea ei anterioara, Est-falia, si cu ceva mai multa maturitate artistica. Stie sa prepare o poveste credibila dintr-o reteta in care sint bine dozate si umorul corporatist, si tipurile umane clasice ale „domeniului”, si introspectia personajului care tine cu dintii de propriul lui domeniu interior. ” ( Luminita Marcu)

Editura Cartea Romaneasca
Pret 24.95 lei