Traducere din limba spaniola de Mona Tepeneag
Premiul Nobel pentru Literatura, 1989
Primul roman al lui Cela, Familia lui Pascual Duarte, a aparut
mai intii in Argentina, din cauza continutului considerat prea violent
in climatul tensionat de dupa Razboiul Civil din Spania, si a cunoscut o
popularitate enorma in deceniul urmator. Cartea este o autobiografie
fictiva care povesteste viata unui ucigas aflat in spatele gratiilor, in
asteptarea condamnarii la moarte. Pascual Duarte este un criminal
singeros, dar si o victima a unui mediu social distructiv, iar viata sa
reflecta realitatea cruda a Spaniei rurale din timpul dictaturii
franchiste. Este un personaj ce aminteste de Strainul lui Albert Camus
prin starea de vid interior cu care se confrunta.
„Dupa Don Quijote, Familia lui Pascual Duarte este probabil cea mai citita carte in Spania!“ (The New York Times)
„Majoritatea cartilor au de asteptat, inainte sa devina clasice; dar absolut totul in Familia lui Pascual Duarte –
conceptia, grandoarea temei abordate, dezolarea, cumpatarea – este
material pentru o opera clasica inca de la bun inceput.“ (Alastair
Reid)
„O carte memorabila... Familia lui Pascual Duarte ii confera
scriitorului un loc de vaza in traditia picaresca spaniola si, totodata,
un loc aparte in contemporaneitate, alaturi de Celine sau Malaparte.“ (New York Times Book Review)
„In cazul lui Pascual Duarte, mai ca a trebuit, cind a venit momentul,
sa recurg la chirurgie, nu numai ca sa-l curat de ceea ce era de prisos,
ci si ca sa-i restitui ceea ce i se furase; pina la urma, din fericire,
a fost de ajuns o sapuneala zdravana. Desi acum, recitindu-l dupa
atitia ani, am fost tentat sa-l dichisesc cu mai multa grija si
osteneala, am preferat totusi sa las lucrurile, in esenta, asa cum erau
si sa nu ma ating de nimic.“ (Camilo Jose Cela)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu