Viseptol de George Vasilievici
La scurt timp după publicarea primului roman (YoYo, Editura Tomis,
2008), George Vasilievici a început să lucreze la un alt roman, care
avea deja un nume,
Viseptol, și care a fost publicat pe fragmente în revista
Tomis. Încercând să treacă peste aventura primului roman, George vorbea despre
Viseptol ca despre un roman în care-și punea multe speranțe. Deseori, în redacția revistei
Tomis,
se adâncea în scriere și realitatea dispărea brusc, nici nu mai auzea
dacă îl striga cineva. Intrase într-o febrilitate pe care el însuși o
analiza cu fascinație, era un munte de bucurie când vorbea despre
extazul scrisului. Îi sfătuia pe toți să se apuce să scrie proză. Când
ieșea din patima scrisului, devenea foarte preocupat de părerea celor
care îi citeau fragmentele romanului, păreri pe care le cerea de la
toți, mai ales de la cei care nu scriau, voia să știe cum se văd
lucrurile din postura Cititorului. Spre sfârșitul anului 2009 romanul
era gata și a început să circule prin lumea literară. George l-a trimis
la câteva edituri, dar nu a primit răspuns, lucru care l-a descumpănit
și l-a făcut să creadă că
Viseptolul va avea aceeași soartă ca
și romanul de debut, YoYo, primit cu circumspecție de mai toți editorii.
Oscilând între diferite posibilități de publicare, chiar dorind la un
moment dat să facă el o editură, George își pierduse entuziasmul, dar
n-a încetat niciodată să creadă în soarta unei cărți, a Cărții. În cele
din urmă,
Viseptolul „a apărut“ la începutul lui martie 2010 la
o editură fictivă, editura TA, într-un număr de treisprezece exemplare,
o idee năstrușnică, prin care parcă voia să scape de povara romanului
și să se apuce de altceva. Să trăiască. Sau să devină taximetrist în
rai, cum a spus la un moment dat. Ceea ce s-a și întâmplat, în cele din
urmă. Și sunt convins că pasagerii din raiul lui George sunt mult mai
atenți decât am fost noi, cei care am călătorit o vreme în mașina lui de
scris. (
Dan Mihuț)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu