Romanul povesteşte experienţa din timpul celui
de-al Doilea Război Mondial a unui grup de băieţi orfani, evacuaţi din şcoala
de corecţie şi rătăcind în căutarea unui adăpost. După trei săptămîni, ei
reuşesc să ajungă într-un sat de munte şi sînt daţi în grija sătenilor, care-i
tratează cu neîncredere şi-i păzesc cu arma în mînă. Lucrurile se agravează
odată cu izbucnirea unei molime: locuitorii intră în panică şi părăsesc satul,
izolîndu-l din exterior. Rămaşi singuri, băieţii supravieţuiesc furînd din
proviziile lăsate în urmă de ţărani şi organizîndu-se precum adulţii printre
care au trăit. După întoarcerea localnicilor, viaţa li se complică însă, iar
supravieţuirea nu li se mai pare uşoară, căci băieţii vor fi sechestraţi şi
ameninţaţi cu moartea dacă nu păstrează secretul izolării lor.
„O alegorie a
frumuseţii: simplă, elegantă, cutremurătoare.” (Chicago Tribune)
Carte recomandată de Radio România Cultural
Protagonistul din 17, un adolescent
timid care nu pare să aibă altă preocupare decît
exerciţiul solitar al masturbării, se trezeşte prins într-un vîrtej de întîmplări
care îl apropie de o grupare politică de extremă dreapta. Aşa începe o călătorie iniţiatică de regăsire a
identităţii – aceea de activist şi asasin. Autorul ne oferă o
poveste alertă în care se regăsesc
mai multe mize importante şi relevante pentru societatea contemporană, precum legătura
dintre pornirile sexuale şi politică, conflictul dintre
eul privat şi cel public, violenţa sau extremismul.
Alte volume semnate de Kenzaburō
Ōe: Prada (1957, distinsă cu Premiul Akutagawa), O experienţă
personală (1964, distinsă cu Premiul Shinchosha), Strigătul înăbuşit
(1967, distinsă cu Premiul Tanizaki), Potopul mă cuprinde (1973, recompensată cu Premiul Noma) şi Muşcat de hipopotam (1985, recompensată cu Premiul Yasunari Kawabata).
Vă mai recomandăm:
Shani Boianjiu, Oamenii eternităţii nu
se tem niciodată
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu