miercuri, 29 aprilie 2015

PAUL ARDEN, autorul unor best-seller-uri internaţionale, a fost director de creaţie la Saatchi & Saatchi, devenind o legendă a industriei de publicitate. Campaniile sale se numără printre cele mai mari campanii de advertising din toate timpurile.

A semnat o rubrică permanentă în The Independent şi a fost proprietarul unei galerii de fotografie.

"Genial, rău, fermecător, irascibil şi foarte neconvenţional - Paul Arden este un original cu un dinamism şi o energie extraordinară, înzestrat cu un geniu creativ însoţit de un bun-simţ deloc... obişnuit."

Roger Kennedy, Saatchi & Saatchi

GÂNDEŞTE FIX PE DOS e un atac sub centură asupra modului în care ne privim lumea. În locul sfaturilor obişnuite şi plictisitoare, Paul Arden lansează remarci ascuţite, îndrăzneţe, aforisme şi paradoxuri - toate încercând să contrazică tot ceea ce pare „de bun simţ". Indiferent din ce domeniu veniţi, vă veţi găsi inspiraţia în colecţia lui Arden de idei mici care au dus la mari revoluţii. În acest montagne russe dedicat gândirii împotriva curentului, nu te poţi plictisi: ai anecdote sclipitoare, fotografii memorabile şi citate neconvenţionale.

"Dacă aş fi citit cartea asta în urmă cu zece ani, acum aş fi fost prim-ministru."

Gordon Brown

...

Îl descoperim acum pe Hitler, unul dintre cei mai detestați dictatori din istorie, așa cum nu ni l-am fi imaginat vreodată: în postura de hipster.

Artist ratat, pasionat de origami și mâncare organică, nebun, lamentabil strateg militar ș.a., Hipster Hitler ne oferă ocazia de a râde cu poftă de imaginea caricaturizată a Fuhrerului, cât și de exagerările „culturii hipsterești”.

...

Nu contează cât de bun eşti, ci cât de bun vrei să fii este un ghid despre cum să dai tot ce-i mai bun din tine. O "biblie" de buzunar pentru talentaţi şi pentru timizi care îţi spune cum să faci incredibilul credibil şi imposibilul posibil.

Deceniile în care s-a aflat în vârful uneia dintre cele mai competitive industrii l-au învăţat pe Paul Arden o grămadă de lucruri interesante pe care este dispus să ni le împărtăşească. Aflaţi, de pildă, din acest volum despre avantajul de a fi concediat şi de ce e deseori mai bine să nu ai dreptate decât să ai dreptate.

Veţi găsi răspunsuri originale şi logice la întrebările pe care ni le punem zi de zi. Multe dintre ele ni se par evidente când le citim, dar nu sunt oare toate întrebările uşoare atunci când ştim răspunsurile?

Fie că eşti freelancer sau manager, sau că tocmai ai abandonat şcoala, această carte este de nepreţuit pentru oricine aspiră să obţină succesul.

O poveste haioasă

Ned Vizzini

„Este minunată: amuzantă, incisivă, dezarmantă.“ New York Magazine

- Publicată în noiembrie 2014
- Traducere din limba engleză de Iulia Micu
- hardcover

Craig Gilner are 15 ani şi ambiţia l-a aşezat pe drumul visat. Are tot ce-şi poate dori un tânăr de vârsta lui – o familie iubitoare şi un loc la unul dintre cele mai prestigioase licee din Manhattan –, dar fericirea întârzie să apară.

Odată prins în caruselul competiţiei şi al temelor pentru şcoală, viaţa devine pentru Craig un coșmar: se confruntă zi de zi cu tulburări de alimentaţie şi de somn, consumă marijuana, îşi accentuează starea de nefericire visând la iubita celui mai bun prieten al său şi se plimbă de la psiholog la psiholog sperând la marea Schimbare, care să-i facă viaţa suportabilă.

Dar schimbarea nu apare până când, în toiul unei crize, Craig ajunge să-i cunoască pe pacienţii de la secţia de psihiatrie a unui spital din Manhattan. De la aceştia tânărul învaţă cum să-şi înfrunte temerile şi să privească viaţa cu mai multă îngăduinţă.

Inspirată din experienţa personală a lui Ned Vizzini, O poveste haioasă ne învaţă să zâmbim în faţa necazurilor şi ne arată că, uneori, fericirea se ivește din cele mai neașteptate situații.

„Revelatoare şi pe deplin autentică... O carte care trebuie citită.“

The New York Times Book Review

Testul psihopatului

Testul psihopatului. O călătorie prin industria nebuniei

Jon Ronson

„Ronson este unul dintre cei mai amuzanți scriitori. Am început Testul psihopatului noaptea târziu, obosit, demoralizat și bolnav, și m-am trezit râzând ca nebunul la fiecare pagină.“ Will Self

- Publicată în noiembrie 2014
- Traducere din limba engleză şi note de Luiza Vasiliu

Se spune că un individ dintr-o sută este psihopat. Ceea ce înseamnă că în fiecare zi interacționăm direct sau măcar trecem pe stradă pe lângă o astfel de persoană. Teoretic, psihopații sunt ușor de recunoscut: nu empatizează, sunt manipulatori, mincinoși, șarmanți, înșelători. Totuși, cum stabilim limita dintre normal și patologic? Unde se sfârșește normalitatea acceptată de societate și unde începe cu adevărat nebunia?

Urmărind investigația jurnalistică a lui Jon Ronson prin industria nebuniei, descoperim că granița este destul de înșelătoare și că este extrem de ușor să interpretăm firescul ca anormal și viceversa. Un singur lucru e clar: dacă v-ați pus vreodată întrebarea dacă nu cumva sunteți psihopat, cu siguranță nu sunteți. Restul e interpretabil.

„Ronson este unul dintre cei mai amuzanți scriitori. Am început Testul psihopatului noaptea târziu, obosit, demoralizat și bolnav, și m-am trezit râzând ca nebunul la fiecare pagină.“

Will Self

„Jon Ronson este fascinat de țicniți. Și de nebunii care par să fie normali, și de cei aparent sănătoși, care se poartă nebunește. În Testul psihopatului, o carte care reușește să fie pe atât de bizară și amuzantă, pe cât este de bine documentată, Ronson se bălăcește din nou în zonele mlăștinoase ale normalului.“

Los Angeles Times

Persepolis

„O carte de un farmec nebun. La sfârşit, ţi-e greu să-ţi iei rămas-bun.“ The New York Times Book Review

- Publicată în aprilie 2015
- Traducere din limba franceză de Mihaela Dobrescu
- hardcover

luni, 9 martie 2015

O idee care ne suceste minţile

ANDREI PLEŞU este una dintre personalităţile reprezentative ale Şcolii de la Păltiniş şi un reper al vieţii publice şi academice româneşti, critic de artă, filozof, eseist; fondator şi director al săptămânalului de cultură Dilema (ulterior Dilema veche), fondator şi preşedinte al Fundaţiei „Noua Europă“ şi rectorul Colegiului „Noua Europă“. A debutat cu eseuri de istorie şi teorie a artei (Călătorie în lumea formelor, Pitoresc şi melancolie). După 1989 a devenit o voce publicistică inconfundabilă, aplecându-se, cu un umor grav şi nuanţat, asupra unor subiecte actuale sau perene ale politicii, ale culturii sau ale vieţii cotidiene (Chipuri şi măşti ale tranziţiei, Obscenitatea publică). Fără a abandona discursul filozofic, l-a lărgit spre explorările teologice sau etice (Minima moralia, Despre îngeri, Despre bucurie în Est şi în Vest), cu un extraordinar succes de public.

Noutăţi Cartea românească

In romanul Muscind din moarte ca din ciocolata, Cela Varlam isi asuma trairea insuportabilului, pentru a da glas unui avertisment adresat intregii omeniri.

O scena de o violenta halucinanta deschide paginile acestei carti. Istria. Locuitorii unui sat istro-roman, comunitate din care fac parte preadolescenta Ena si familia ei, sint ridicati, intr-o noapte, de un comando sirbesc, care-i transporta intr-o zona carstica, unde sint impuscati si/sau impinsi in crevasele abisale ale locului. Erau anii cind armata lui Tito trecuse la purificari etnice, recurgind la metode asemanatoare cu cele ale fostului ocupant.

Intre Ena si Filip, ofiterul titoist, seful comandoului ucigas, dar si salvatorul fetei, se dezlantuie o iubire ravasitoare, in care victima si calaul traverseaza, dupa terminarea razboiului, imbratisati sau macinati de strigate si despartiri, drama comunitatilor din sud-estul european.

Exodul oamenilor de oriunde spre lagarele de refugiati din Europa, incercind sa scape de tavalugul „vremurilor noi”, destinele celor din spatele sirmelor ghimpate, care decid ca si-au gasit acolo caminul, pun impreuna toate personajele romanului intr-o constructie ce nu-si gaseste analog in proza romaneasca actuala.

.....................

„Poemele din volumul de fata sint rezultatul unei introspectii lirice urmind firul rosu al existentei mele, sint rezultatul zbaterilor mele launtrice privite din perspectiva unei poetici mature.

Ochi haituiti de tradare este un titlu inspirat de locul meu de munca; sint referent cultural sportiv la ANR Bihor-Salaj din 1990. Ochii orbilor, haituiti de tradarile sortii, duc lumina interioara spre virful degetelor si ii ajuta sa citeasca in Braille paginile destinate doar vazatorilor. Acesti ochi ma urmaresc de 25 de ani, de cind le sint salariat si prieten. Domniile lor au o parte din vina care a dus la scrierea acestui volum. Cealalta parte revine plaiurilor mele natale, Petidului meu drag, si experientelor citadine de mai tirziu, experiente care m-au condus spre cea mai extraordinara descoperire: terapia sufleteasca daruita de cuvinte si prin cuvinte. In concluzie, de scrierea acestui volum se fac vinovati: viata, muza si pegasul.” (Gheorghe Vidican)

„Poezia lui Gheorghe Vidican nedumereste si deruteaza. Expresie a unui sentimental reprimat, pare ca nu vrea sa dezvaluie limpede ceva, pentru ca ea insasi nu stie ce sa dezvaluie din lumea pe care o exploreaza. Tatoneaza. Scriitura poematica suprapune doua stiluri disjuncte, in palimpsest: unul clar in profunzime, altul confuz la suprafata. Poemul arata ca desenul naiv, bine conturat in prima instanta, al unui copil (un vapor, un copac, o pisica), desen peste care mina suparata si nervoasa a aceluiasi autor a mizgalit linii dezordonate, pentru ca e nemultumit de tradarea textului sau pentru a ascunde ce a vrut sa arate sau sa spuna, ca sa nu fie acuzat de simplitate si directete in exprimare. Sintaxa suprarealista a disparitatilor e prima vizibila. Desenul din profunzime nu se vede intotdeauna la prima lectura din cauza hasurilor. Fluxul imaginilor fulgurante se inregistreaza pe pelicula versului lung ca o suita de secvente ce se succeda derutant, reziduuri ale unei realitati sparte in cioburi.

In fata cititorului se perinda halucinant fantasme din lumi diferite, care trec unele pe linga altele sau se ciocnesc. Daca spectacolul este nelinistitor sau placut, ramine sa decida privitorul, in functie de ceea ce vede, de ceea ce simte sau de ceea ce intelege. Daca intelege. Poezia lui Gheorghe Vidican are nevoie de un cititor devotat si perseverent.” (Ion Simut)