joi, 21 martie 2013

21 martie. Ziua internaţională a poeziei

Ziua internaţională a poeziei (World Poetry Day) - se marchează anual, la 21 martie, ca urmare a aplicării unei decizii a UNESCO emise în timpul celei de-a 30-a sesiuni susţinute la Paris, în perioada octombrie-noiembrie 1999.

 Mesaj directorului general al UNESCO Irina Bokova, pentru marcarea Zilei Mondiale a Poeziei în 2013 este ' Poezia este una dintre cele mai pure expresii ale libertăţii lingvistice. Este o componentă a identităţii popoarelor şi întruchipează energia creatoare a culturii, datorită posibilităţii de a fi reînnoită continuu", scrie Agerpres.

Ziua Internaţională a Poeziei promovează eforturile editurilor mici care încearcă să se afirme în acest domeniu publicând colecţii ale poeţilor tineri.

De asemenea, este promovată organizarea de recitaluri publice pentru a atrage cât mai multe persoane către acest gen şi restabilirea dialogului între poezie şi celelalte arte, printre care teatru, dans, muzică sau pictură, evidenţiind astfel dictonul lui Delacroix: "Nu există nici o altă artă fără poezie".

Şi, în cele din urmă, este promovată imaginea poeziei în mass-media, astfel încât această formă de artă să nu mai fie considerată învechită, ci să fie văzută ca un mijloc de afirmare a identităţii unei societăţi.

Johannes Gutenberg

Gutenberg.jpg
Johannes Gensfleisch zur Laden zum Gutenberg (n. 1398 – d. 3 februarie, 1468) a fost un metalurgist și inventator german, renumit pentru contribuția sa remarcabilă la tehnologia tiparului.
Este creditat cu inventarea unui nou tip de presă tipografică ce folosea, pentru prima dată în Europa, litere mobile, cu crearea aliajului folosit pentru acest tip de matrițe și cu realizarea unei întregi serii de cerneluri pe bază de uleiuri. Originea primelor prese ale lui Gutenberg este neclară, mai mulți autori considerând presele sale inițiale drept adaptări ale preselor mai vechi deja existente. Conform impactului avut, inventarea de către Gutenberg a presei cu litere mobile în Europa reprezenta o substanțială îmbunătățire a presei fixe, care era deja utilizată. Combinând aceste elemente într-un sistem de producție, invenția sa a permis tipărirea rapidă a materialelor scrise și o explozie a informației în Europa renascentistă.
Gutenberg s-a născut în orașul german Mainz, fiul unui negustor numit Friele Gensfleisch zur Laden, care a adoptat numele de familie "zum Gutenberg" după numele cartierului în care se mutase familia sa. Gutenberg s-a născut într-o familie de patricieni bogați, care aveau o genealogie datată până în secolul al treisprezecelea. Părinții săi erau aurari și băteau monedă.

Tiparul

Printing towns incunabula.svg
Presa fixă în care foile de hârtie erau presate de blocuri de lemn în care fuseseră gravate textul și/sau ilustrațiile, a apărut pentru prima oară în China, și a fost folosită în Asia de Est cu mult timp înaintea lui Gutenberg. Până în secolele al 12-lea și al 13-lea, numeroase biblioteci chineze conțineau zeci de mii de cărți tipărite. Coreenii și chinezii cunoșteau tiparul cu litere mobile, dar din cauza complexității sistemului de scriere folosit, tiparul cu litere mobile nu a fost atât de utilizat ca în Europa Renașterii.
Nu se știe dacă Gutenberg cunoștea aceste tehnici sau le-a reinventat independent.
Gutenberg a introdus în mod sigur metode eficiente pentru producerea în masă a cărților, ducând la o creștere masivă a numărului de texte scrise în Europa — în mare parte datorită popularității Bibliei lui Gutenberg, prima sa lucrare produsă în masă, începând cu 23 februarie 1455. Totuși Gutenberg nu a avut talent la afaceri, și nu a obținut profituri substanțiale din invenția sa.
Gutenberg a început experimentele cu tipografia din metal după ce s-a mutat din orașul natal Mainz la Strasbourg (pe atunci oraș german, astăzi în Franța) - în jurul anului 1430. Știind că tiparul cu blocuri de lemn implica mult timp și cheltuială, deoarece fiecare matriță, de mărimea unei pagini, trebuia gravată de mână separat și nu avea mare durabilitate, Gutenberg a tras concluzia că blocurile metalice puteau fi produse mult mai repede, prin combinarea unor matrițe mici și refolosibile pentru fiecare literă în parte.

miercuri, 20 martie 2013

Tentatia lui Homo Europaeus la 9,99

Carte distinsa cu premiul „A.D. Xenopol” al Academiei Romane.
Tentatia lui homo europaeus evidentiaza rolul institutiilor, personalitatilor si scrierilor care au contribuit la contactele dintre Estul si Vestul continentului in perioada de tranzitie de la medieval la modern. Accentul cartii cade mai ales pe circulatia textelor literare si filosofice formatoare ale gindirii moderne si, prin aceasta, pe dinamica miscarii oamenilor si ideilor in dublu sens pe tot cuprinsul Europei. Tentatia lui homo europaeus cuprinde o ampla si documentata cercetare de istorie a culturii, a mentalitatilor si a ideilor politice. Ea probeaza existenta si contributiile diverselor culte la viata spirituala si culturala, cit si acele confluente dintre ele ce au generat noi religii precum greco-catolicismul. Concluziile demonstreaza tipologia relatiilor emitator – receptor, dar si vechile intentii si reusite intelectual-pedagogice de integrare europeana a regiunilor centrale si sud-est europene.

Cuprins: Tentatia lui homo europaeus. Sens si motivatie • Tranzitia de la medieval la modern • Reforma religioasa si criza de constiinta • O diaspora generatoare de convergente? Iradierea iudaismului in Europa Centrala si de Sud-Est • Homo europaeus si revolutia intelectuala in Secolul Luminilor • Personalitati, opere si tendinte • „Coridoare culturale” in Europa Est-Centrala

Bastionul cruzimii, o istorie a securitatii - 9,99 lei

O prima monografie a Securitatii in primele ei doua decenii de existenta, volumul sintetizeaza cercetarile intreprinse de istoricul Marius Oprea, specializat in investigarea activitatii fostei politii politice comuniste din Romania. Bastionul cruzimii prezinta, intr-o riguroasa documentare stiintifica, adevarata fata a Securitatii: de la organizarea interna la modul de derulare a anchetelor, de la legislatia cu caracter represiv la torturile si crimele acesteia, fara sa omita locul aparatului represiv in sistemul de putere comunist si faptul ca acesta a jucat rolul de „brat inarmat al partidului in lupta de clasa”. O lectura necesara atit pentru istorici si studentii la facultatile de profil, cit si pentru toti cei interesati de istoria recenta a Romaniei.

Cuprins: Politia politica – instrument al sovietizarii Romaniei • Nasterea Securitatii • Securistii lui Dej • Bazele „muncii de Securitate” • Partidul si Securitatea • Scrupule si epoleti: Securitatea in lupta pentru putere dintre liderii comunisti

Familia lui Pascual Duarte, de Camilo Jose Cela - 9,99 lei

Traducere din limba spaniola de Mona Tepeneag

Premiul Nobel pentru Literatura, 1989


Primul roman al lui Cela, Familia lui Pascual Duarte, a aparut mai intii in Argentina, din cauza continutului considerat prea violent in climatul tensionat de dupa Razboiul Civil din Spania, si a cunoscut o popularitate enorma in deceniul urmator. Cartea este o autobiografie fictiva care povesteste viata unui ucigas aflat in spatele gratiilor, in asteptarea condamnarii la moarte. Pascual Duarte este un criminal singeros, dar si o victima a unui mediu social distructiv, iar viata sa reflecta realitatea cruda a Spaniei rurale din timpul dictaturii franchiste. Este un personaj ce aminteste de Strainul lui Albert Camus prin starea de vid interior cu care se confrunta.

„Dupa Don Quijote, Familia lui Pascual Duarte este probabil cea mai citita carte in Spania!“ (The New York Times)

„Majoritatea cartilor au de asteptat, inainte sa devina clasice; dar absolut totul in Familia lui Pascual Duarte – conceptia, grandoarea temei abordate, dezolarea, cumpatarea – este material pentru o opera clasica inca de la bun inceput.“  (Alastair Reid)

„O carte memorabila... Familia lui Pascual Duarte ii confera scriitorului un loc de vaza in traditia picaresca spaniola si, totodata, un loc aparte in contemporaneitate, alaturi de Celine sau Malaparte.“ (New York Times Book Review)

„In cazul lui Pascual Duarte, mai ca a trebuit, cind a venit momentul, sa recurg la chirurgie, nu numai ca sa-l curat de ceea ce era de prisos, ci si ca sa-i restitui ceea ce i se furase; pina la urma, din fericire, a fost de ajuns o sapuneala zdravana. Desi acum, recitindu-l dupa atitia ani, am fost tentat sa-l dichisesc cu mai multa grija si osteneala, am preferat totusi sa las lucrurile, in esenta, asa cum erau si sa nu ma ating de nimic.“ (Camilo Jose Cela)

Urbancolia la 9,99

Urbancolia reprezinta debutul editorial in proza al lui Dan Sociu.

"Inainte de acest text, eu nu am existat. Nu sint decit produsul imaginatiei infierbintate a lui Dan Sociu, care m-a conceput, intr-o seara de betie, intr-un bar din Iasi. Daca el s-ar opri din baut si din scris, eu as disparea. Daca eu dispar, si el se evapora." (Pascal Bruckner)

"Dan Sociu este cel mai important purtator de cuvint al chestiilor de genul viermi, musculite si plosnite. Nu avem asemenea poeti in engleza. Limba noastra s-a oprit pe undeva pe la bestiarul lui Ted Hughes. Avem poeti buni pe pisici, ca Anselm Hollo, si cred ca si William Pitt Root a scris bine despre ciinii lui, dar cam asta e tot. Iubim versul visceral al lui Sociu "Un fel de vierme intestinal/ne imparte formulare". Stim cine e viermele: e Statul." (Andrei Codrescu)

Oferta carte 9,99

Editia in limba romana a fost realizata in colaborare cu Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania.

Traducere de Mihai Ungurean, Aliza Ardeleanu, Gabriela Ciubuc
 
De la originile comunismului pina la prabusirea sa in 1989, de la evolutia imperiului sovietic pina la declinarile nationale ale modelului marxist-leninist, Dictionarul comunismului spune povestea unei idei care, la sfirsitul secolului XX, avea sa se dovedeasca o „tragica iluzie". Realizat de un colectiv de istorici si beneficiind de desecretizarea unor parti din arhivele tarilor din fostul bloc sovietic, volumul include in cele peste 150 de intrari personalitati, organizatii, evenimente, elemente economice, sociale, culturale, dar si aspecte legate de fata intunecata a comunismului si avatarurile sale actuale. Dictionarul este completat de o Addenda (elaborata de specialistii Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania) ce prezinta personalitati si evenimente care au marcat istoria comunismului autohton.


Cuprins:
America Latina • Anarhism • Anticapitalism • Armata Rosie • Brejnev • Castro • Colectivizare • Cultura in democratiile populare • Deng Xiaoping • Disidenta • Foamete • Gorbaciov • Gulag • Hrusciov • Katin • Khmerii rosii • Kominform • Lenin • Mao • Marea Teroare • Marx • Neocomunism • Primavara de la Praga • Razboiul Rece • Stalin • Tibet • Tito • Trotki • Vietnam • Zhou Enlai

Biblioteca Polirom

Odată cu venirea primăverii, Editura Polirom iniţiază trei noi serii în cadrul colecţiei sale de traduceri din literatura universală. Astfel, în „Biblioteca Polirom”, unul dintre cele mai apreciate şi mai iubite proiecte editoriale dedicate ficţiunii străine, vor apărea seriile: 
  • „Esenţial”, dedicată autorilor consacraţi, cărţilor importante din literatura lumii”;
  • „Actual”, ce va cuprinde scriitori contemporani, voci şi tendinţe noi în literatura universală de azi;
  • „Junior”: în care vor apărea cărţi pentru adolescenţi, cărţi pentru tinerii de toate vîrstele. 
Primele titluri ce se vor găsi în luna martie în librărie sunt:
  • Ultimul dans al lui Charlot de Fabio Stassi, traducere din limba italiană de Cerasela Barbone, un roman inspirat din viaţa lui Charlie Chaplin care, în 1971, de Crăciun, primeşte un oaspete mai puţin obişnuit: Moartea. Aventură, sentiment, lacrimi şi rîsete, emoţia cinematografului şi minunile unei naţiuni care reuşea să viseze cu ochii deschişi, cu ajutorul celui mai iubit vagabond din toate timpurile.
     
  • Davaiştii de Irvine Welsh, traducere din limba engleză de Carmen Toader, autorul bestsellerului Trainspotting, a cărui ecranizare a fost unul dintre filmele-cult ale anilor ’90. În Davaiştii, Irvine Welsh revine la personajele lui deja familiare, Renton, Sick Boy, Spud, Begbie & Co. Acum aflăm cum au ajuns ei să fie dependenţi de heroină: pe de o parte, împinşi de „probleme personale”, iar pe de altă parte, din cauza dificultăţilor socio-economice din Scoţia anilor ’80.
     
  • Cîntul lui Ahile de Madeline Miller (Orange Prize 2012), traducere din limba engleză de Ioana Filat, o repunere în scenă a miticului război troian din perspectiva unui personaj crucial, dar care nu-şi face apariţia prea des în epopeea lui Homer: Patroclu, eclipsat în Iliada de faimosul Ahile, „primul între greci, puternic, frumos, izvorît din trupul unei zeiţe”.
     
  • Libertatea de a iubi de Uzma Aslan Khan, traducere din limba engleză şi note de Adriana Minculescu, un roman al iubirii, al trecutului, al unei lumi îndepărtate. Pe fundalul unui amor cu momente dintre cele mai exotice, romanul schiţează viaţa din Karachi din perspective diferite, recurgînd la întoarceri în trecut, descrieri ale conflictelor politice, sociale şi religioase ale lumii musulmane. Aceste teme se întreţes cu povestea de iubire şi descrierea oraşului Karachi, o metropolă cu nimic diferită de lumea occidentală contemporană, plină de corupţie, violenţă şi tensiune socială.
     
  • O poveste pentru timpul prezent de Ruth Ozeki, traducere din limba engleză de Ana-Maria Lişman, arată felul în care scrisul şi cititul pot lega doi oameni ce nu se vor fi văzut niciodată, totul printr-un jurnal găsit într-o cutie de prînz Hello Kitty.
     
  • Ultima fugară de Tracy Chevalier, traducere din limba engleză de Ona Frantz: singură printre oameni care-i sînt străini de sînge şi de suflet, într-o comunitate religioasă care denunţă răul, dar nu-şi poate apăra principiile, într-o Americă în care viitorul şi prosperitatea se clădesc pe sclavie, nevoită să mintă şi să înşele pentru a salva vieţi care nu întotdeauna pot fi salvate, Honor Bright, o tînără quakeriţă forţată să-şi părăsească Anglia natală, trebuie să descopere unde se află salvarea: în legătura forţată cu trecutul sigur şi familiar sau în desprinderea dureroasă şi dificilă.
     
  • Copilul zînelor de Philippa Gregory, traducere din limba engleză de Luminiţa Gavrilă: tînărul Luca Vero, în vîrstă de şaptesprezece ani, este adus în rîndurile sale de un ordin religios secret – Ordinul Dragonului – şi trimis să cerceteze răul ce s-a răspîndit pe tot cuprinsul Europei. Isolda este o fată de şaptesprezece ani, închisă într-o mănăstire de propriul ei frate, ca să nu poată moşteni averea tatălui. Nevoiţi să se confrunte cu cele mai mari temeri ale lumii medievale – magia neagră, vîrcolacii şi nebunia –, Luca şi Isolda pornesc în căutarea adevărului, a propriului lor destin şi a dragostei.
     
  • O nouă ediţie din romanul Baudolino de Umberto Eco, un fermecător puzzle istoric, traducere din limba italiană şi note de Stefania Mincu;
     
  • O nouă ediţie din 1001 de zile sau Noua Şeherezadă, traducere inedită din Ilf şi Petrov, o călătorie revigorantă în lumea paradoxurilor, a viselor şi a burlescului, dar şi un portret al începutului de secol XX; traducere din limba rusă şi note de Adriana Liciu;
     
  • Ediţii noi din romanele: Marina de Carlos Ruiz Zafón, autorul bestsellerului internaţional Harta şi teritoriul de Michel Houellbecq, traducere din limba franceză şi note de Daniel Nicolescu; Zile birmaneze  de George Orwell, traducere de Gabriela Abăluţă; O vară fără bărbaţi deStiri Hustvedt, traducere de Veronica D. Niculescu, şi Purificare de Sofi Oksanen, traducere de Adela Victoria Korshin. Umbra vîntului (publicat în cincizeci de ţări), traducere din limba spaniolă şi note de Ileana Scipione;
Primul titlu din colecţia „Biblioteca Polirom” a fost publicat în 1998. Între anii 2001 si 2005, colecţia a fost coordonată de Denisa Comănescu, iar din 2006, coordonatorul acesteia este Bogdan-Alexandru Stănescu. Pînă în prezent, în „Biblioteca Polirom” au fost publicate peste 900 de titluri, cu patru milioane de volume tipărite, si 20 de serii de autor: Samuel Beckett, Saul Bellow, Jorge Luis Borges, John Fowles, Ernest Hemingway, Danilo Kiš, Doris Lessing, David Lodge, Amin Maalouf, Henry Miller, Haruki Murakami, Amélie Nothomb, Vladimir Nabokov, Orhan Pamuk, Pier Paolo Pasolini, Philip Roth, Salman Rushdie, JoséSaramago, John Steinbeck, Mika Waltari.
Bestseller-urile colecţiei sunt De veghe în lanul de secară, de J.D. Salinger, Marele Gatsby, de F.S. Fitzgerald, Lolita, de Vladimir Nabokov, Numele trandafirului, de Umberto Eco, şi Idiotul, de F.M.Dostoievski.
Calitatea traducerilor, diversitatea tematică, ţinuta grafică, sincronizarea cu cele mai noi apariţii din literaturile lumii sînt doar cîteva din atuurile prin care colecţia s-a impus în rîndul iubitorilor de beletristică din România.

marți, 19 martie 2013

Cinci minute pe zi de Lavinia Braniște

Volum nominalizat la categoria „Proză“ – Premiile Radio România Cultural, ediția a XII-a, 2012

Lavinia, eroina din Cinci minute pe zi, a fost studentă la litere. S-a lăsat, pare-se, de facultate. S-a apucat să studieze horticultura, prilej cu care a învățat, printre altele, și nu temeinic, să conducă tractorul. Merge la sală, la interviuri pentru joburi despre care nu știe de fapt mare lucru, la reuniuni ale fanilor LOST sau în tabere de fotografie și literatură. Se îndrăgostește de poeți și de alpiniști utilitari, povești care se termină nu prea bine. Își vizitează bunica la Brăila și mama în Spania. Se entuziasmează rapid și candid, dar își controlează autoironic efuziunile. Nu prea cunoaște sarcasmul. Circumstanțele vieții de zi cu zi, precum și propriul corp, o stingheresc aproape întotdeauna. Undeva între Bridget Jones și un personaj de-al lui Salinger, Lavinia încearcă tot timpul cu degetul o viață trendy care îi scapă mereu parcă în ultima clipă, și e, în fond, o inadaptată bonomă a cărei sinceritate cucerește.
Textele Laviniei Braniște, niște scurt-metraje light – în cel mai bun sens al cuvântului –, rulează fin pe coloana sonoră a unui middle class blues, în care nota veselă și cea tristă sunt adesea dificil de identificat. (Rareș Moldovan)
Interviu: Am avut o perioadă de frenezie cu concursurile comunale de creație

Viseptol de George Vasilievici

viseptol.ro

La scurt timp după publicarea primului roman (YoYo, Editura Tomis, 2008), George Vasilievici a început să lucreze la un alt roman, care avea deja un nume, Viseptol, și care a fost publicat pe fragmente în revista Tomis. Încercând să treacă peste aventura primului roman, George vorbea despre Viseptol ca despre un roman în care-și punea multe speranțe. Deseori, în redacția revistei Tomis, se adâncea în scriere și realitatea dispărea brusc, nici nu mai auzea dacă îl striga cineva. Intrase într-o febrilitate pe care el însuși o analiza cu fascinație, era un munte de bucurie când vorbea despre extazul scrisului. Îi sfătuia pe toți să se apuce să scrie proză. Când ieșea din patima scrisului, devenea foarte preocupat de părerea celor care îi citeau fragmentele romanului, păreri pe care le cerea de la toți, mai ales de la cei care nu scriau, voia să știe cum se văd lucrurile din postura Cititorului. Spre sfârșitul anului 2009 romanul era gata și a început să circule prin lumea literară. George l-a trimis la câteva edituri, dar nu a primit răspuns, lucru care l-a descumpănit și l-a făcut să creadă că Viseptolul va avea aceeași soartă ca și romanul de debut, YoYo, primit cu circumspecție de mai toți editorii. Oscilând între diferite posibilități de publicare, chiar dorind la un moment dat să facă el o editură, George își pierduse entuziasmul, dar n-a încetat niciodată să creadă în soarta unei cărți, a Cărții. În cele din urmă, Viseptolul „a apărut“ la începutul lui martie 2010 la o editură fictivă, editura TA, într-un număr de treisprezece exemplare, o idee năstrușnică, prin care parcă voia să scape de povara romanului și să se apuce de altceva. Să trăiască. Sau să devină taximetrist în rai, cum a spus la un moment dat. Ceea ce s-a și întâmplat, în cele din urmă. Și sunt convins că pasagerii din raiul lui George sunt mult mai atenți decât am fost noi, cei care am călătorit o vreme în mașina lui de scris. (Dan Mihuț)

luni, 18 martie 2013

Zece basarabeni pentru cultura română (interviuri cu tinerii dintre milenii) de Mihail Vakulovski

Premiul Interviuri culturale la Salonul Internațional de carte (31 augusut–4 septembrie 2012), Biblioteca Națională a Republicii Moldova

Zece basarabeni pentru cultura română face parte dintr-un proiect mai amplu numit Interviuri cu tinerii dintre milenii. Anul 2000 era considerat unul mistic și chiar apocaliptic, s-a vorbit și s-a scris foarte mult despre această cifră plină de simboluri, oricum, atunci treceam nu doar dintr-un secol în altul, ci și dintr-un mileniu în altul. Cum erau tinerii care au trăit aceste momente, ce făceau, cum gândeau, ce proiecte de viitor aveau? – cartea aceasta ne răspunde la aceste întrebări-stări. Tinerii aleși pentru dialoguri erau în focul acțiunii, în vârf, iar acum fiecare e o certitudine, nici unul nu a trădat speranța investită în ei, chiar dacă soarta lor – inevitabil – s-a schimbat de atunci.
Dumitru Crudu nu mai scrie poezie, în schimb, acum a debutat și ca romancier și e unul din cei mai apreciați dramaturgi contemporani, piesele sale fiind puse în scenă pe toate continentele, ceea ce se întâmplă și cu piesele Nicoletei Esinencu, care atunci încă nu debutase în volum, deși textele ei erau jucate pe scena unor teatre de prestigiu atât din România, cât și din Rusia, SUA, Germania, iar acum are cărți publicate și aici, și peste hotare. Ștefan Baștovoi a devenit ieromonahul Savatie, poetul deosebit de talentat dintre milenii s-a călugărit, și-a făcut o editură și a înființat și o revistă, iar cărțile sale de după călugărire, romane și eseuri existențiale, sunt poate cele mai citite cărți, cel puțin asta spun vânzările. Alexandru Vakulovski nu mai e debutantul furios care demonstrează prin cărțile sale de debut (3!) că se poate scrie și altfel, revoluționând limbajul în literatura română. Între timp, trilogia Letopizdeț a fost publicată, scriitorul editând și câteva cărți de poezie, iar piesele sale de teatru au fost traduse și editate în antologii din străinătate, unde au fost dramatizate, poeziile sale fiind selectate și pentru antologia de poezie din SUA, New European Poets, cea mai recentă carte a sa fiind romanul 157 de trepte spre iad sau Salvați-mă la Roșia Montană (Editura Cartier, 2010). Vasile Ernu a lucrat la una dintre cele mai mari edituri din România, a editat o carte de mare succes (Născut în URSS, Editura Polirom, 2007), tradusă în mai multe limbi, iar pe a doua a publicat-o direct în străinătate. Pavel Păduraru își continuă lupta ziaristică, dar între timp s-a afirmat ca poet și a publicat și un roman destul de controversat, care a provocat multe discuții. Mitoș Micleușanu este, alături de Florin Braghiș, fondatorul și realizatorul „Planetei Moldova“. Între timp, Florin s-a concentrat pe munca de designer, iar Mitoș pe literatură, editând trei cărți și devenind una dintre cele mai sigure voci literare. Roman Tolici este unul dintre cei mai apreciați artiști plastici tineri, expunând mai mult în străinătate decât acasă – la Praga, Strausberg, Celje, Berlin. Super-boxerul Octavian Țâcu a devenit un om de știință la fel de stăpân pe noile instrumente de muncă, care scrie cărți de istorie și lucrează la multe proiecte valoroase. Iar Zdob și Zdub este una dintre cele mai populare și mai originale formații de limbă română, cântând la prestigioase festivaluri europene, în turnee de promovare a albumelor sau pur și simplu în concerte, purtând marca unui nou stil: hardcore moldovenesc.
Ce-i unește pe acești artiști încă tineri? În primul rând, locul nașterii, toți fiind români basarabeni, apoi limba în care creează, toți cei „zece“ intervievați trecând Prutul și activând în cultura română. Interviurile sunt splendide, Mihail Vakulovski fiind un maestru în domeniu, iar răspunsurile sunt deschise, directe, lipsite de orice fel de inhibiții. O carte cu siguranță interesantă și pentru cititorii dintre mileniile trei și patru. Lectură plăcută!

Roșu, roșu, catifea de Veronica D. Niculescu

Povestiri cu î din i

Cincisprezece povestiri plus o confesiune, din vremurile cînd cu â din a se scria doar România. Republica Socialistă România. Pornim la drum în 1971 cu Grigore, nimeni altul decît micul Grișa al lui Cehov, teleportat în viitorul devenit trecut: în România comunistă.
Continuăm cu alți copii, stăm la cozile anilor ‘80, fie că sîntem oameni sau pisici, ne închinăm la zeițele vînzătoare, așteptăm să înceapă Calvarul, împănăm dulceața anilor copilăriei cu sîmburi amari, creștem, ne despărțim de toate cu o nespusă ușurare, în 1990, în Casa Poporului.
Amintiri din Epoca de Aur? Și da, și nu. Sînt întîmplări domestice dintr-o epocă sălbatică, cioburi de viață, uneori schițate în dialoguri repezi, alteori alcătuite din fraza lungă a unui singur gînd, povești cu decreței, cu frați, părinți sau bunici ai acestor copii. Între întîmplările atît de firești pe atunci, ce pot părea atît de absurde acum, se strecoară, nepusă, veșnica întrebare: cum de-a fost posibil?

păpădia electrică de Șerban Axinte

 

„Ceea ce surprinde și fascinează din capul locului în Păpădia electrică este naturalețea cu care Șerban Axinte își transcrie viziunile. Discursul său nu are nimic contrafăcut, strident, «literar»; din contră, poetul lasă impresia că nu face decât să repertorieze cât mai neutru, cu o precizie de grefier, o lume care i se oferă de-a gata și care, în ultimă instanță, îl cuprinde. E drept că asemenea fotograme, care nu pot fi captate decât în stări liminale, precum visul, hipnoza, beția sau demența, au un aspect halucinant și misterios, de underworld răsărit parcă din aburii alcoolului ori cufundat într-o memorie lichefiată. Numai că acest efect nu provine din anularea, ci tocmai din dilatarea percepției comune, din celulele surescitate ale retinei care descoperă nu atât o irealitate imediată, cât o realitate remixată, în care lucrurile pot fi și așa, și altminteri. N-aș putea băga mâna-n foc că lumea i-a mai ieșit și de această dată lui Șerban Axinte așa cum a vrut. Poezia, însă – cu siguranță.“ – Andrei Terian
„Șerban Axinte este, după cum știe toată lumea, unul dintre cele mai bune produse ale criticii literare din ultimul deceniu. Cronicar la Observator cultural, el este și autorul uneia dintre cele mai ambițioase sinteze recente – Definițiile romanului. De la Dimitrie Cantemir la G. Călinescu, o morfologie istorică a romanului românesc care merită cu prisosință o receptare en fanfare.
Însă, pe de altă parte, taman faptul că toată lumea știe cine e criticul literar Șerban Axinte nu-i face un PR prea grozav poetului Șerban Axinte, cu toate că cel din urmă e egalul absolut în drepturi al celui dintâi. Lucrul s-a văzut și la precedenta sa carte de poezie, Lumea ți-a ieșit cum ai vrut (Vinea, 2006) – recomandat de prefața empatică a lui Doris Mironescu, volumul n-a avut totuși receptarea pe care ar fi meritat-o. Iar acum, după cum se vede, scriu la rândul meu o prefață empatică, sperând din toată inima că Păpădia electrică va fi o carte mai norocoasă.
(…)Păpădia electrică e construită din trei cicluri (ca și Lumea ți-a ieșit așa cum ai vrut, de altfel – ceea ce poate să sugereze un anumit pattern arhitectural urmărit cu schepsis), intitulate decoct, bulb și acele electrice; ei bine, poemele tuturor acestor trei cicluri sunt inervate de imagini remarcabile, deseori de-a dreptul memorabile – citez aproape la întâmplare: «să ni se ridice din inimă o lumină atât de puternică încât cusătura lumilor să nu se mai vadă» (acele electrice), «ceva crește acum din mine, / cineva suflă asupra mea / cu miliarde de fotoni. // aura / înflorește din bulbul creștetului meu / într-o uriașă păpădie electrică» (păpădia electrică), «de ce îți este frică, atâta timp cât stai acolo, / nimic nu te poate atinge. // ce văd în tine, ce văd în tine, // un cimitir în care toți dumnezeii pământului / și-au lăsat morții să înflorească» (de ce îți este frică) ș.a.m.d. Sunt, toate, imagini de o mare frumusețe, cu care empatizezi instantaneu și te fac să stabilești cu textul de sub ochi acel contract de încredere despre care vorbea cândva Borges ca de o condiție sine qua non a lecturii de poezie.
(…) Așadar, dacă ținem să-l etichetăm generaționist pe Șerban Axinte, nu putem decât conchide că e cel mai atipic douămiist. Cu excepția obsesiei pentru hapax-ul existențial, nimic nu-l leagă de generația sa: nici poetica, nici maniera, nici tehnica. O atipie profundă transpare din tot scrisul lui poetic; or, după cum se știe, atipicii sunt întotdeauna câștigători pe termen lung.“ – Radu Vancu