Firmin

Autor: Sam Savage
Titlu: Firmin
Nota data de mine: * * * * (din 5)

Cartea se va publica la Polirom, conform celor spuse de Bogdan-Alexandru Stănescu. Este cartea de debut a lui Sam Savage si nu e o opera de tinerete (autorul e trecut de 67 de ani). Sam Savage s-a nascut in Carolina de Sud si a obtinut diploma de doctor in filozofie la Universitatea Yale (unde a si predat pentru scurta vreme). A practicat apoi meserii diverse: a reparat biciclete, a fost tamplar, pescar si tipograf.

"Recunosc ca m-a fascinat cartea datorita pozei de pe coperta. Iar o carte despre un sobolan-cititor e tot ce poate fi mai interesant

Firmin, eroul cartii, se naste intr-o familie numeroasa de sobolani - 12 frati la o singura mama, Flo, o sobolanita rotunda, betiva si promiscua care nu are resursele necesare pentru hranirea celui de-al 13-lea pui. Firmin e cel mai slab din cuib, deci ramane adesea flamand, si asa ajunge sa rontaie carti. Flo isi nascuse puii intr-o librarie, iar cartile erau la indemana.

La inceput Firmin rontaie cu entuziasm orice carte, dar, incet, ajunge sa faca diferenta intre stiluri literare (Proust nu are acelasi gust ca si Joyce) si, pana la urma, invata sa citeasca. Prima sa carte va fi Finnegans Wake. Jenat de ravagiile aduse unora dintre Marile Carti, Firmin incepe sa roada doar marginile paginilor, si sa citeasca restul, si digera astfel nenumarate capodopere.

Cand familia sa paraseste libraria, Firmin ramane in urma, pentru ca lecturile sale il indepartasera de viata de sobolan. Posesor al unei culturi livresti remarcabile, Firmin ii admira pe oameni, iar imposibilitatea de a comunica cu ei il macina. El scrie in gand, pentru ca nu poate altfel, si viseaza la o viata de scriitor - intalniri cu confratii prin cafenele, discutii savante si cititoare care sa il admire.

Ajunge la concluzia ca nu va putea scrie niciodata. Masinile de scris nu pot fi folosite de sobolani, nici creioanele. Ca alternativa, el decide ca ar putea sa incerce sa comunice cu oamenii, pentru ca macar cineva sa isi dea seama ca el, Firmin, e mai mult decat un sobolan, e o faptura cu judecata. Invata limbajul semnelor, dar cand incearca sa comunice cu doua persoane surde aceastea cred ca e turbat. E adoptat de un scriitor ratat de SF-uri, invata sa cante la un pian pentru copii, dar companionul sau crede ca se joaca.

Pana la urma Firmin ramane singur, cu aspiratiile lui spre umanitate care nu au dus niciunde. Toate cartile pe care le-a citit l-au ajutat sa cunoasca lumea, dar nu sa se integreze in ea, iar visele sale au fost o pierdere de timp si de inteligenta.

Ce mi-a placut la carte: referintele livresti incluse in carte ca anecdote (stiati, de exemplu, ca otrava de soboloani are un gust “ciudat de bun, un amestec de branza Velveeta, asfalt fierbinte si Proust”?); tandretea fata de micutul sobolan, umorul acestuia, descrierea efortului necesar pentru comunicarea cu ceilalti; ideea ca cititul in exces nu te apara de relele vietii, de singuratate sau de ratare, dar iti da macar posibilitatea sa iesi din ingustimea destinului tau si sa pui in cuvinte ceea ce ti se intampla. Mi-au mai placut si ilustratiile - la fiecare cateva pagini sunt desene mici cu sobolani alergand pe langa text, iar cateva scene sunt ilustrate.

Nu e o carte cu pretentii de capodopera, dar autorul a lucrat multi ani la ea si a investit in ea experiente de viata reale:
“Firmin’s essential experience is of failure - failure to write, failure to complete - and I’d had that experience. You can’t have that at 30, because you think it’s going to happen: you have to reach a certain age before you realise that it isn’t.”

Cateva recenzii ale cartii:

To-morrow
The Diagram
Powells
Guardian
ReadySteadyBook
Literary Ventures Fund