miercuri, 18 februarie 2009

Noutati Paralela 45

OMUL CU O SINGURA ARIPA

Trei piese inedite ale celui mai jucat dramaturg roman in viata. Plecat din Romania in 1987, dramaturgul Matei Visniec a cucerit lumea cu "arme teatrale". Apartinand deopotriva culturii romane si celei franceze, el este astazi tradus nu numai in limbile de circulatie internationala, ci si in islandeza, japoneza sau araba. Cand am stat de vorba, mi-a spus, cu un suras uimit, de parca nici lui nu i-ar fi venit sa creada: "Am doua piese traduse in persana!" (Cristina Modreanu)


EDUARD AL III-LEA. SIR THOMAS MORE

„Eduard al III-lea şi Sir Thomas More, texte recent integrate în canonul shakespearian, prezintă un dublu interes pentru specialişti şi publicul larg; stau mărturie geniului creator al celui mai mare dramaturg al tuturor timpurilor şi pun în lumină mecanismele cenzurii în epoca elisabetană. Reconsiderarea Renaşterii engleze din perspectivă neoistoristă contribuie la impunerea unei noi paradigme biografice, aceea a autorului cenzurat. Să fi fost „merry England”, cum tradiţional era numită Anglia în manualele de istorie de acum un veac, un proto-gulag? Cristopher Marlowe asasinat; Thomas Kyd torturat; Ben Jonson şi George Chapman întemniţaţi; Thomas Nashe total interzis de la publicare… O lungă serie de mari creatori urgisiţi şi prigoniţi. Iar Shakeapeare, confirmând regula, simte pe propria-i piele rigorile cenzurii şi deplânge în Sonetul 66 faptul că „glasul artei legile-l sugrumă”, drept care alege autocenzura. Recuperarea lui Eduard al III-lea reprezintă fascinantul drum al unei opere shakespeariene de la anonimat la canon, via apocrifă, iar fragmentul din Sir Thomas More păstrat în manuscris autograf atestă abilitatea cu care autorul ştia să escamoteze vigilenţa autorităţilor în scrierea textelor cu potenţial caracter subversiv.” (George Volceanov)


DICTIONARUL BIOGRAFIC AL LITERATURII ROMANE (A-L). VOL. I

„«Dictionarul biografic» (însumand 2.301 de nume) e cel mai amplu, ca numar de autori, dintre lucrarile de lexicografie literara publicate in ultimul deceniu si jumatate. El nu si-a propus totusi sa fie un inventar absolut nici al scriitorilor, nici al operei lor, atata vreme cat accesul la arhive, colectii si biblioteci (cazul autorilor din emigratie) e inca limitat, dificil, de cele mai multe ori imposibil. Aducerea la zi a informatiei a presupus un imens efort documentar, care a fost dublat de verificarea si completarea informatiilor in biblioteci, deopotriva pentru clasici si contemporani. Structura unui articol e cea impusa de specificul lucrarii: o sinteza biografica, plus bibliografia, constand din doua sectiuni: opera/traduceri si referinte critice (informatia e înregistrata pana la 1 ianuarie 2004).” Aurel Sasu „A aparut «Dictionarul biografic al literaturii romane» de Aurel Sasu, apreciat deja drept cea mai importanta carte a anului 2006 in domeniul lexicografiei literare. Este un instrument de lucru concis, in doua volume mari, primul de acest fel, si contine informatii despre 2.301 autori, de la originile literaturii romane si pana in 2004. Este cel mai complet, ca numar de autori, dintre lucrarile de lexicografie literara publicate dupa revolutie. Cum se intelege, autorul i-a avut in vedere pe toti scriitorii romani, din tara, din Basarabia si din alte zone ale lumii. Grija sa principala a fost ca din cuprins sa nu lipseasca nume importante ale literaturii contemporane, inclusiv de tineri scriitori. Toate aceste criterii sunt explicate într-o scurta prefata. Fiecare articol destinat unui scriitor cuprinde note bio-bibliografice si referinte critice. Dictionarul... este anticamera istoriei literaturii romane, in opinia criticului literar Nicolae Manolescu. Un dictionar nu trebuie sa contina decat date, nu trebuie sa contina opinii critice ale autorilor. Aparitia acestui dictionar ne atrage atentia ca e foarte posibil ca literatura, cultura romana sa fi prins gustul dictionarelor. Nu e putin lucru. Lucrarile de sinteza, instrumentele de lucru sunt o absenta cronica în istoria si chiar contemporaneitatea culturii romane, este de parere criticul literar Mircea Martin.” Stelian Turlea, „Ziarul de Duminica”, 27 octombrie 2006

PRELEGERI DE FILOZOFIE A ISTORIEI

Vorlesungen uber die Philosophie der Geschichte (Prelegeri de filosofia istoriei) este considerata una dintre cele mai importante opere ale filosofului german. In aceasta carte (care reprezinta o serie de prelegeri despre istoria universala) este sintetizat sistemul sau filosofic. Hegel considera ca societatile umane se dezvolta ca fiintele umane, de la copilarie spre maturitate. Astfel, evolutia societatilor umane incepe cu lumea orientala, trece prin civilizatia greaca si romana si culmineaza cu epoca crestina (medievala si moderna). Istoria lumii este progresul constientizarii libertatii, o dezvoltare continua gratie libertatii, ratiunii si intelegerii. Desi aceasta viziune hegeliana a fost criticata in secolul XX (Karl Popper, Societatea deschisa si dusmanii ei), Prelegeri de filosofia istoriei ramane un titlu de referinta pentru filosofia hegeliana si pentru perspectiva asupra istoriei in secolul al XIX-lea.

Niciun comentariu: