Joi, 16 decembrie 2010, de la orele 17.00 vă invităm în Librăria Gutenberg la lansarea volumului "Genunchii Tamisei" şi a "Tratatului de linişte", ediţia Braille de Gheorghe Vidican.
Invitaţi speciali: Ioana Cistelecan şi Ion Moldovan
Invitaţi speciali: Ioana Cistelecan şi Ion Moldovan
Volumul de poezie "Genunchii Tamisei" a fost scris de poetul orădean Gheorghe Vidican în urma unei călătorii făcute în urmă cu câţiva ani în Londra. "Genunchii Tamisei" a fost scos în luna noiembrie la editura Brumar din Timişoara şi lansat la Târgul de carte Gaudeamus din Bucureşti, fiind prezentat de către criticul literar Dan Cristea, directorul revistei de cultură "Luceafărul de dimineaţă".
Cartea poetului orădean a fost scoasă în 500 de volume şi urmează să fie lansată şi la Oradea, joi, de la ora 17, la librăria Gutenberg.
Poet pentru nevăzători
Odată cu lansarea volumului "Genunchii Tamisei" la Bucureşti, Gheorghe Vidican, care lucrează ca referent cultural al Asociaţiei Nevăzătorilor din Bihor, a avut parte de o surpriză din partea asociaţiei similare la nivel naţional. Volumul de poezii de dragoste "Tratatul de linişte" i-a fost tradus în alfabetul braille şi urmează să fie distribuit către asociaţiile judeţene din ţară.
Inginer de meserie, Gheorghe Vidican a plecat de la întreprinderea Înfrăţirea în 1991 şi de atunci a încercat să-i ajute pe nevăzători, introducându-i într-o serie de activităţi, dar şi dotându-le biblioteca cu cărţi în braille.
Gheorghe Vidican a început să scrie poezii de mic, când tatăl său a plecat din satul Petid la muncă în Oradea. De-a lungul timpului a publicat în mai toate revistele de cultură din ţară, printre care şi Familia. Volumul "Genunchii Tamisei" este cel de-al şaptelea al poetului.
Referinţe critice:
„ Biologic, prin stil, comportament şi gusturi literare, Gheorghe Vidican e un postmodernist. Unul atipic, însă, care preia cum grano salis gesticulaţia plină de spectaculozitate congenerilor săi. În propria creaţie, Vidican rămâne un nostalgic al modernismului calm, de tip Ion Pillat, al patetismului blagian şi-al sincerităţii de primă instanţă a expresionismului interbelic. Gheorghe Vidican nu se fereşte de confesiunea directă, nemediată, la limita brutalităţii, dar nici nu-şi refuză deliciile cochetării cu sentimentalismul ironic. E o formulă pe care a îmbrăţişat-o încă de la primul volum. Purtând această mască, a învins modele şi a triumfat asupra contextelor. Masca Vidican conferă stabilitate şi dinamism unei voci lirice îngroşate cu sistem şi delicată cu metodă.”
Mircea Mihăieş
" Versul său s-a concentrat cu timpul din ce în ce mai mult, preţuind fineţea şi elegia foşnetului uscat, poemul s-a scurtat la 3-4 versuri, într-o concizie devenită eliptică, plină de lirism.
Prin progresivele eliminări şi restrângeri, poezia caută exprimarea sugestivă în cât mai puţine vocabule, într-o reverie a absenţelor resimţite neliniştitor.
Este în spiritul acestui lirism laconic, să ne imaginăm că poetul ar dori
(vis irealizabil) să scrie poeme într-un singur cuvânt (pasăre, aripă, zbor, privire, izvor, singurătate), urmate de mari spaţii albe."
soldatul din garda regală
soldatul din garda regală
împotmolit în pas de defilare suferă
de frig
la poalele tăcerii
Odată cu lansarea volumului "Genunchii Tamisei" la Bucureşti, Gheorghe Vidican, care lucrează ca referent cultural al Asociaţiei Nevăzătorilor din Bihor, a avut parte de o surpriză din partea asociaţiei similare la nivel naţional. Volumul de poezii de dragoste "Tratatul de linişte" i-a fost tradus în alfabetul braille şi urmează să fie distribuit către asociaţiile judeţene din ţară.
Inginer de meserie, Gheorghe Vidican a plecat de la întreprinderea Înfrăţirea în 1991 şi de atunci a încercat să-i ajute pe nevăzători, introducându-i într-o serie de activităţi, dar şi dotându-le biblioteca cu cărţi în braille.
Gheorghe Vidican a început să scrie poezii de mic, când tatăl său a plecat din satul Petid la muncă în Oradea. De-a lungul timpului a publicat în mai toate revistele de cultură din ţară, printre care şi Familia. Volumul "Genunchii Tamisei" este cel de-al şaptelea al poetului.
Referinţe critice:
„ Biologic, prin stil, comportament şi gusturi literare, Gheorghe Vidican e un postmodernist. Unul atipic, însă, care preia cum grano salis gesticulaţia plină de spectaculozitate congenerilor săi. În propria creaţie, Vidican rămâne un nostalgic al modernismului calm, de tip Ion Pillat, al patetismului blagian şi-al sincerităţii de primă instanţă a expresionismului interbelic. Gheorghe Vidican nu se fereşte de confesiunea directă, nemediată, la limita brutalităţii, dar nici nu-şi refuză deliciile cochetării cu sentimentalismul ironic. E o formulă pe care a îmbrăţişat-o încă de la primul volum. Purtând această mască, a învins modele şi a triumfat asupra contextelor. Masca Vidican conferă stabilitate şi dinamism unei voci lirice îngroşate cu sistem şi delicată cu metodă.”
Mircea Mihăieş
" Versul său s-a concentrat cu timpul din ce în ce mai mult, preţuind fineţea şi elegia foşnetului uscat, poemul s-a scurtat la 3-4 versuri, într-o concizie devenită eliptică, plină de lirism.
Prin progresivele eliminări şi restrângeri, poezia caută exprimarea sugestivă în cât mai puţine vocabule, într-o reverie a absenţelor resimţite neliniştitor.
Este în spiritul acestui lirism laconic, să ne imaginăm că poetul ar dori
(vis irealizabil) să scrie poeme într-un singur cuvânt (pasăre, aripă, zbor, privire, izvor, singurătate), urmate de mari spaţii albe."
soldatul din garda regală
soldatul din garda regală
împotmolit în pas de defilare suferă
de frig
la poalele tăcerii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu