Pentru început de an 2011, Libraria Gutenberg vă pregătește un dublu eveniment.
Luni, 10 ianuarie, de la ora 16,30 , toți iubitorii de literatură sunt invitați să participe la Seminarul de Poezie Contemporană organizat în colaborare cu Cenaclul de la Bibliotecă, seminar care îl va avea ca invitat special pe poetul arădean V. Leac. Seminarul va fi urmat de o dublă lansare de carte. Volumul de poezie Toți sunt îngrijorați de V. Leac, volum apărut la editura TracusArte București 2010 și antologia Poate ne vedem, o antologie a taberei de creaţie de la Săvârşin, ediţia 2010. Participanţii de la tabăra de la Săvârşin, implicit autorii antologaţi au fost: Cristi Cotarcea, Dan Mihuţ, Daniel Rău, Dumitru Bădiţa, Lavinia Branişte, Miki Vieru, Oana Cătălina Ninu, Un Cristian, Cristina Ispas şi V. Leac.
V. Leac (n.3 iunie 1973, Năsăud) debutează publicistic în anul 1999, în revista Arca. Debut editorial in 2001, cu Apocrifele lui Gengis Khan (2001), volum distins cu Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din Romania, filiala Arad. Alte volume: Sera cu bozii (2003), Seymour: sonata pentru cornet de hîrtie Ed.Hartmann (2005); Ed. Vinea (2006); Dicţionar de vise – Ed. Cartea Românească (2006), Lucian (un experiment) – Ed. NinPress (2009); Toţi sînt îngrijoraţi, Editura TracusArte, Bucureşti, 2010. Premiul Euridice pe anul 2007. A publicat în diverse reviste, printre care: Ca și cum Tribuna, Vatra, Arca, Ziua literară. În mai 2008, susţine la New York mai multe lecturi, alături de alţi poeţi contemporani. Este membru fondator al grupării literare Celebrul animal și al revistei Ca şi Cum.
Întodeauna mi-am dorit să scriu versuri – texte – pentru doi, trei astronauţi uşor distraţi, în care abia mai pîlpîie viaţa; navighează, aşa, fără o destinaţie precisă. Şi cum aş putea scrie pentru ei dacă nu într-un chip cît mai verosimil. Vreau să-ţi imaginezi surîsul astronautului stînd acolo, lîngă hublou, la o masă; sorbind din băutură – oare ce-o fi bînd?. După lectură să ai impresia că poemul se ridică (din pagină) în vîrful picioarelor; te sărută pe obraz; apoi se îndepărtează în fugă; se opreşte; se întoarce şi-ţi rîde în nas, ca un copil şmecher despre care ai impresia că ştie secretul fericirii.
V. Leac
« În ceea ce mă priveşte, nu sînt absolut deloc îngrijorată de locul lui V. Leac în poezia contemporană. Poetul are nu numai tehnică, ce la alţii ar fi cerut obligatoriu pe lîngă adjectivul „perfectibilă“, dar are pasiune, fler şi, mai presus de toate, ştie să capteze atenţia tuturor şi totodată să le hrănească nevoia de emoţie, fără a le comunica, în fond, nimic care să ridice pretenţii de … esenţial. »
Cristina Ispas, Observator cultural, nr. 241 din 2010.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu