Dacă ar încerca să cuprindă textul Confesiunilor în canoanele unui gen sau ale unei specii literare bine delimitate, un teoretician al literaturii ar avea de înfruntat dificultăţi insurmontabile şi ar constata pînă la urmă că se află în faţa unei scrieri inclasabile. Relatare narativă? Fireşte, dar pînă la un punct şi doar în prima parte. Efuziune lirică? Speculaţie filosofică? Discurs critic interpretativ asupra textelor scripturale? Analiză psihologică? Fiecare în parte şi toate la un loc, într-un discurs practic indisociabil în componente. Abatere, într-un fel, de la formele literare cunoscute, Confesiunile ne apar ca un text scris „dintr-o răsuflare“, fără o „schemă“ prestabilită, ba chiar, la o lectură superficială, plin de incoerenţe, reveniri şi repetiţii, lipsit parcă de o unitate interioară. Pe de altă parte, nu este greu de observat că prima parte este preponderent narativă, pe când în partea a doua lipseşte orice referinţă evenimenţială, conţinutul fiind exclusiv speculativ şi analitic.

Confesiunile Sf. Augustin sînt una dintre cărţile cele mai frecvent traduse şi tipărite: culturile mari deţin fiecare în parte, câteva duzini diferite, realizate, de-a lungul ultimelor trei-patru secole, după principii şi cu finalităţi diferite, începând de la reproduceri strict literale şi până la parafrazări foarte libere. Simpla consultare a fişierelor marilor biblioteci, cum ar fi Biblioteca Naţională sau biblioteca Institutului de Studii Augustiniene din Paris, ne poate da o imagine elocventă asupra numărului mare de ediţii ale acestui text fundamental al culturii europene.

După ediţia princeps a operelor Sf. Augustin, publicată de A. Dodo la Basel, în anul 1506, cele mai importante ediţii complete ale operei augustiniene care s-au succedat în timp sînt: ediţia tipărită de marele umanist Erasmus, între anii 1528–1529, de asemenea la Basel, cea a călugărilor benedictini de la mânăstirea Saint Maur, tipărită între 1679-1700 la Paris, cea cuprinsă în tomurile XXXII–XLVII ale Patrologiei latine a abatelui Migne, marea ediţie bilingvă Oeuvres comple¸tes de Saint Augustin, publicată în 32 de tomuri la Paris, între anii 1869–1878 de Peronne, Ecolle, Vincent, Charpentier şi H. Barreau (Confesiunile sînt cuprinse în tomul al II-lea) şi, în sfârşit, ediţia din seria Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum de la Viena, al cărei tom al XXXIII-lea, apărut în 1896, este dedicat Confesiunilor.
Mare este şi numărul manuscriselor care au conservat textul Confesiunilor, cele mai vechi datând din secolul al VII-lea. Diferenţele, adesea importante, între diferitele versiuni manuscrise au făcut extrem de dificilă sarcina filologică de restaurare a unui prototip cât mai apropiat de gândirea autentică a Sf. Augustin.

Nota: Fotografia prezentata are caracter informativ si pot exista diferente intre aceasta si produsul respectiv. Specificatiile pentru produsul Confesiuni, au caracter informativ, pot fi schimbate fara instiintare prealabila si nu constituie obligativitate contractuala.