Nu plange sub clar de luna

Lumina lunii iti poate schimba radical viata.
Si totul incepe atat de simplu...
Tu. El. Luna.
Te-ai ars!

De acord, poate ca in ultima vreme Shelby a facut cateva greseli in relatiile cu baietii (dar de unde sa stie ca Wes "imprumutase" acel Porsche?). Insa mama ei vitrega reactioneaza de-a dreptul exagerat cand o prinde seara - dupa ora la care ar fi trebuit sa fie in casa - sarutandu-se cu un coleg de liceu.
Urmarea? Toate planurile de vara ale fetei sunt anulate, iar ea se vede nevoita sa-si faca bagajele si sa plece intr-o tabara de reeducare. Adio rochie de bal! Adio bocanci de mers in drumetii!
Dar Tabara Semilunii devine un loc interesant cand in cale ii apare fermecatorul Austin Bridges al III-lea, fiul unei vedete rock. Tanarul ascunde insa un teribil secret, pe care i-l dezvaluie noii sale prietene: este varcolac! Shelby stie limpede ca nu ar trebui sa se incurce cu un baiat care i-ar complica viata, dar nu poate intoarce spatele unui tip aflat la greu, mai ales cand acesta arata atat de bine!
De aici nu mai este decat un pas pana la o poveste de iubire, din care nu lipseste magia clarului de luna...

Trebuie sa aparam societatea

Foucault, Michel
"Trebuie să apărăm societatea"

Într-o societate precum a noastră – dar, la urma urmelor, în orice societate –, nenumărate relaţii de putere traversează, caracterizează, constituie corpul social; ele nu s-ar putea disocia, stabili, funcţiona fără o producţie, o acumulare, o circulaţie, o funcţionare a discursului adevărat. Nu există exerciţiu al puterii fără o anumită economie a discursurilor de adevăr funcţionînd în, pornind de la şi prin această putere. Sîntem supuşi de putere la o producţie de adevăr şi nu putem să exercităm puterea decît prin producerea de adevăr. Acest lucru este adevărat pentru orice societate, dar mi se pare că în a noastră, acest raport între putere, drept şi adevăr se organizează într-un mod cu totul particular. Pentru a marca, pur şi simplu, nu mecanismul însuşi al relaţiei dintre putere, drept şi adevăr, ci intensitatea acestui raport şi constanţa sa, să spunem aşa: sîntem siliţi să producem adevărul tocmai de puterea care cere acest adevăr şi care are nevoie de el pentru a funcţiona; trebuie să spunem adevărul, sîntem constrînşi, sîntem condamnaţi să recunoaştem adevărul sau să-l găsim. Puterea nu încetează să chestioneze, să ne chestioneze; nu încetează să ancheteze, să înregistreze; instituţionalizează căutarea adevărului, o profesionalizează, o recompensează. Sîntem obligaţi să producem adevărul tot aşa cum, la urma urmelor, sîntem obligaţi să producem şi bogăţiile, şi trebuie să producem adevărul pentru a putea produce bogăţii. Şi, pe de altă parte, sîntem în egală măsură supuşi adevărului şi în sensul că adevărul face legea; discursul adevărat este cel care, fie şi doar în parte, decide; el vehiculează, propulsează prin sine efecte de putere. În fond, noi sîntem judecaţi, condamnaţi, clasificaţi, ni se impun sarcini, sîntem sortiţi unui anumit fel de a trăi şi unui anumit fel de a muri în funcţie de discursurile adevărate, care poartă cu ele efecte specifice de putere. Deci: reguli de drept, mecanisme de putere, efecte de adevăr. Sau: reguli de putere şi putere a discursurilor adevărate.

Michel Foucault

Dragostea ultimului magnat

Traducere din limba engleza de Ciprian Siulea

Prefata si note de Matthew J. Bruccoli

Ultimul roman al lui F. Scott Fitzgerald este nu numai schita a ceea ce ar fi devenit, fara indoiala, o capodopera a scriitorului american, ci si o cale de acces privilegiata in laboratorul de creatie al uneia dintre cele mai fascinante personalitati literare din prima jumatate a secolului XX.

In 1976, Elia Kazan a ecranizat romanul, dindu-i sarcina adaptarii celebrului Harold Pinter si distribuindu-l in rolul principal pe Robert De Niro.

„Daca o carte poate vreodata sa fie «asemanatoare» cu alta, as zice ca Dragostea ultimului magnat e mai «asemanatoare» cu Marele Gatsby decit cu oricare alta carte a mea. Dar sper ca va fi complet diferita – sper ca va fi ceva nou, ca va trezi noi emotii, poate chiar un nou mod de a privi anumite fenomene.” (F. Scott Fizgerald)

Manual de terapie individuala

Traducere de Andreea Hrab

Volum devenit clasic pentru cei care doresc sa se specializeze in consiliere si psihoterapie, manualul expune principiile si metodele practicii terapiei individuale. Fiecare capitol prezinta o forma de terapie, cu istoricul, principalele ipoteze teoretice, aspectele practice, „punctele tari” si limitele caracteristice, si exemple de caz care ilustreaza modul ei de aplicare. Sectiunile finale abordeaza consilierea si psihoterapia in contextul lor social, trainingul si supervizarea, precum si rezultatele celor mai recente cercetari in cadrul acestor discipline.

„O lucrare esentiala pentru consilieri, studenti si practicieni.(British Journal of Guidance and Counselling)

Cuprins: Terapia individuala in context • Terapia psihodinamica (abordarile freudiana, kleiniana si jungiana) • Terapia adleriana • Terapia centrata pe persoana • Terapia constructului personal • Terapia existentiala • Terapia Gestalt • Analiza tranzactionala • Terapia cognitiv-analitica • Terapia cognitiva • Terapia comportamentala • Terapia comportamentului emotiv-rational • Terapia orientata pe solutii • Terapia narativa • Abordarile integrative si eclectice • Trainingul si supervizarea terapeutilor individuali

SERBARILE TIMISOREANA 2010 LA ORADEA

TARGUL MESTERILOR POPULARI- ORADEA 2010

Editia de anul acesta de la Oradea va avea loc intre 16 – 18 iulie in Parcul Nicolae Balcescu. Mesteri populari din toata tara si din Ungaria vor fi prezenti. Noi ne putem delecta cu arta traditionala, care sper sa nu moara niciodata. Traditiile, cultura ne diferentiaza de restul si ajuta mentinerea sloganului UE asa cum e , unitate in DIVERSITATE. Sper sa nu ramanem numai cu unitatea si sa nu avem termeni care ne diferentiaza. Pe parte de spectacol, organizatorii mentioneaza prezenta ansamblurilor din judet. “Meșterii vor aduce la Oradea cele mai însemnate creaţii ale meşteşugului lor, oale de lut, obiecte sculptate în lemn, ţesături, podoabe ţărăneşti, împletituri de papură şi nuiele, icoane şi pictură naivă, instrumente muzicale, măşti, ouă încondeiate, turtă dulce, icoane pe sticlă, icoane pe lemn” relateaza adevarul.ro

sursa stire: adevarul.ro

NOUTATI

Traducere din limba engleza de Domnica Drumea si Petru Iliesu

Prima antologie in limba romana Allen Ginsberg, unul din „patriarhii” generatiei beat si cel mai elocvent purtator de cuvint al acesteia.

Volumul de fata este o selectie din poemele celebre ale lui Ginsberg, printre care se numara Howl (1956), America (1956) si Kaddish (1961), alaturi de citeva creatii de data mai recenta, din volume precum White Shroud (1986) sau Cosmopolitan Greetings (1994).

„O selectie extraordinara, care demonstreaza ca Ginsberg nu este doar legendarul scriitor razvratit, ci si un poet liric pe care putini il cunosteau.” (New York Times)

„Acest volum de poeme constituie o veritabila radiografie a societatii americane a ultimelor patru decenii.” (Los Angeles Times)

„Mai devreme sau mai tirziu, oricine este interesat de istoria poeziei americane va trebui sa citeasca aceasta carte din scoarta-n scoarta.” (Houston Chronicle)

„Poezia nu poate fi expresia liniei de partid. Poezia inseamna sa zaci noaptea cu lumina stinsa, sa gindesti ceea ce gindesti cu adevarat, sa dezvalui lumea ta interioara lumii din afara, asta face poetul.” (Allen Ginsberg)

NOUTATI

Traducere din limba engleza si note de Liviu Cotrau

Filmul Va curge singe (2007), inspirat din romanul lui Upton Sinclair, a obtinut doua premii Oscar si figureaza in topul celor mai bune creatii cinematografice ale ultimului deceniu.

Romanul Va curge singe (1927) ii ofera cititorului o imagine complexa a inceputurilor tulburi si a dezvoltarii rapide inregistrate de in­dustria petroliera din California de Sud. Denuntind conflictele de clasa, coruptia functionarilor guvernamentali si rivalitatile interna­tionale privind productia de petrol, Sinclair urmareste deteriorarea treptata a relatiilor dintre un mare magnat al petrolului si fiul sau, care nu ii impartaseste pasiunea dezumanizanta pentru bani si pe care ideile socialiste il indeamna sa simpatizeze cu muncitorii din exploatarile petroliere. Romanul a fost ecranizat in 2007 in regia lui Paul Thomas Anderson; filmul, avindu-i in rolurile prin­cipale pe Daniel Day-Lewis si Paul Dano, a fost distins cu doua premii Oscar.

„Romanul lui Sinclair este o fresca impresionanta a vietii in sudul Californiei si, in acelasi timp, o provocare la adresa unui intreg sistem.” (The New Republic)

„Sinclair reprezinta pentru secolul XX ceea ce a reprezentat Fielding pentru secolul al XVIII-lea sau Dickens pentru al XIX-lea. Dar in cazul scriitorului american cunoasterea profunda si redarea fara ocolisuri a metehnelor epocii noastre sint mai cutremuratoare, mai dramatice si mai muscatoare decit cenzura cinica a lui Fielding sau lamentatiile sentimentale ale lui Dickens.” (The Nation)

„L-am considerat intotdeauna pe Upton Sinclair nu un romancier, ci un istoric, pentru ca am credinta, inca nestramutata la cei optzeci si cinci de ani ai mei, ca inregistrarea unor fapte nu se cheama istorie. Acestea sint pomelnice sau anale, care nu pot deveni istorie decit daca artistul, poetul, filozoful le scoate din haosul ininteligibil al lucrurilor petrecute cu adevarat si le asaza in ordinea specifica operelor de arta. Atunci cind lumea ma intreaba despre cele petrecute pe durata indelungatei mele vieti, eu nu-i trimit la arhivele ziarelor, nici la autoritati, ci la romanele lui Upton Sinclair.” (George Bernard Shaw)

NOUTATI

Traducere din limba engleza si note de Rares Moldovan

Considerat o capodopera a postmodernismului, Curcubeul gravitatiei este unul dintre marile romane ale literaturii americane, iar traducerea lui in limba romana reprezinta deopotriva un eveniment cultural si editorial.

Titlul romanului Curcubeul gravitatiei se refera la arcul de fum pe care il lasa in urma rachetele V2 si totodata – in viziune parodica, neagra – la semnul pe care i‑l trimite Dumnezeu lui Noe cind ii promite ca nu va mai distruge niciodata omenirea. Tyrone Slothrop, protagonistul, este militar in Londra anului 1944 si are o problema bizara: de cite ori se simte excitat, explodeaza o bomba. Superiorii sai din cadrul armatei il tin sub observatie, incercind sa gaseasca explicatia acestui straniu feno­men. Dar asta este doar o piesa a marelui puzzle si, asa cum aflam curind, fiecare eveniment din intriga infinit de complicata a romanului, oricit de izolat ar parea, este conectat la o retea de dimensiuni colosale, telul suprem fiind acela de a arunca lumea in aer cu o ultima racheta devastatoare. Ca intotdeauna in cartile lui Pynchon, nu exista un singur fir narativ, o singura poveste, ci o proliferare de personaje si evenimente care tortureaza si fascineaza cititorul cu sugestii, referinte, calambururi si bancuri, punindu‑i la incercare puterea de intelegere.


„Pynchon a creat o vasta urzeala de eruditie si comic bulevardier, colorata cu un strop de paranoia si obsedata de entropie. Curcubeul gravitatiei – intitulat initial Placeri necugetate – a fost desemnat in unanimitate cistigator al Premiului Pulitzer, dar decizia juriului a fost anulata pe temeiul ca romanul este ilizibil si obscen. Se spune ca Pynchon, celebru pentru ermetismul sau, i-ar fi declarat unui amic: «Eram asa de varza cind am scris cartea asta, incit acum, recitind anumite pasaje, nici eu nu-mi dau seama ce naiba am vrut sa spun».”(The Guardian)


„Sentimentul pe care se intemeiaza literatura lui Pynchon nu este nostalgia nabokoviana, ci teama de vid, care transpare in redarea megalomaniei paranoide, in constructia adevaratelor si falselor intrigi, in inventarele epice, in simbolurile si metaforele unificatoare, debordanta energie verbala, descrierile detaliate ale unor decoruri naturale sau artificiale si subculturi de diverse tipuri, in umorul adolescentin si duritatea care duce la orgii agrementate cu alcool si droguri, perversiuni sexuale si inversiuni de roluri si, in sfirsit, in preocuparea obsesiva pentru convertirea sado-masochista a carnii in materie moarta. Pynchon nu creeaza personaje in sensul obisnuit al termenului, ci niste fapturi mecanice puse in miscare de o comica frenezie sau o angoasa nelamurita...” (The New York Times)


„Un roman uluitor, comparabil ca valoare cu Moby Dick si Ulise, care-si poarta protagonistii intr-o cursa frenetica, presarata cu false indicii, deghizari, scenarii inspaimintatoare si contrascenarii comice, pentru aflarea codului de lansare a fatalei Rachete…” (Vogue)

NOUTATI

Traducere din limba rusa si note de Ana‑Maria Brezuleanu
Cu fotografii de Ilia Ilf

Ultima carte a scriitorilor rusi Ilf si Petrov, tradusa in premiera in limba romana!

America fara etaje, jurnalul calatoriei intreprinse de cei doi scriitori in Statele Unite ale Americii in intervalul noiembrie 1935-ianuarie 1936, este o carte care demonstreaza din plin nu numai umorul lor devenit deja celebru, ci si un spirit de observatie iesit din comun, sustinut de o curiozitate nepotolita. In timpul drumului cu masina de-a curmezisul Statelor Unite, de la Atlantic la Pacific si inapoi, Ilf si Petrov, secondati de neobositul si memorabilul Mr. Adams, viziteaza locuri arhicunoscute si orasele uitate de lume, celebritati si proletari, excentrici si insi banali. Observatiile lor, care surprind trasaturile definitorii ale culturii si civilizatiei americane, ramin si astazi la fel de actuale. Pentru cititorul care nu se lasa inselat de stratul de var al ideologiei oficiale, indispensabila in momentul si contextul aparitiei cartii, America fara etaje este o fresca bogata in detalii a doua lumi – a doua universuri – ale caror asemanari si deosebiri, prezentate intr-un joc ingenios de umbre si lumini, contureaza fizionomia intregului secol al XX-lea.

„Multa lume isi imagineaza ca America este tara zgirie-norilor, unde zi si noapte auzi huruitul metrourilor subterane si aeriene, mugetul infernal al masinilor si tipetele disperate si neintrerupte ale agentilor de bursa care umbla printre zgirie-nori fluturind in fiecare clipa actiunile in cadere. Este o imagine solida cu care ne-am deprins de multa vreme. Fireste, toate acestea exista: si zgirie-norii, si caile aeriene, si actiunile in cadere. Dar ele sint atributele oraselor New York si Chicago… In New York sint foarte multi zgirie-nori. In Chicago ceva mai putini. In alte orase mari sint doar citiva – doi sau trei. Ei se inalta cumva singuratici, ca niste turnuri de apa sau ca niste foisoare de foc. In orasele mici nu exista zgirie-nori. America este cu precadere o tara fara etaje sau cu unul singur.” (Ilf si Petrov)

„Efectul produs de comicul lui Ilf si Petrov decurgea din faptul ca obiectele descrise de ei nu corespundeau cu reprezentarile lor general acceptate, ambigue, iar procedeele abile ale satirei celor doi scriitori dezvaluiau astfel insasi esenta oamenilor si a evenimentelor. Imaginile create de ei erau surprinzatoare, dar exacte. Necrutatoare in exactitatea lor.” (Lev Slavin)

„S-a vazut ca dupa zece ani de lucru impreuna aveam acelasi stil. Iar stilul nu trebuie creat artificial, pentru ca este expresia celui care scrie, cu toate particularitatile lui spirituale, ba chiar si fizice. In opinia mea, stilul este ceva ce nu poate fi supus analizei. Oricum, dupa moartea lui Ilf, un critic deosebit de inteligent, patrunzator si atotstiutor a analizat America fara etaje cu convingerea ferma ca va stabili cu usurinta cine ce capitole a scris, dar n-a reusit sa identifice corect nici macar un capitol. E limpede, asadar, ca stilul nostru era expresia particularitatilor spirituale si fizice ale amindurora.” (Evgheni Petrov)